Deși Marin Preda debutează în anul 1949 cu volumul de nuvele Întâlnirea din pămînturi, pentru critica și conștiința publică, Marin Preda a debutat cu adevărat în anul 1955 cu primul volum al romanului Moromeții.
Structura romanului:
Din punct de vedere valoric, volumul întâi pare superior celui de-al doilea. Apărut în 1955, primul volum surprinde imaginea satului Siliștea-Gumești înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Satul este o înșiruire bine organizată de case căruia autorul îi face o monografie spirituală. El surprinde acum tradiții și obiceiuri străvechi precum hora, nunta Polinei, călușii (pe care îi primește Tudor Bălosu), praznicul de Rusalii, secerișul, fierăria lui Iocan, cina din familia Moromeților, credința în superstiții, respectul pentru preot și învățător. Evenimentele sunt relativ puține, dar dilatate la maximum. Volumul al doilea surprinde imaginea postbelică a satului românesc. Marin Preda narează acum evenimente mai multe, concentrate însă într-un spațiu epic restrâns.
Volumul întâi este apreciat drept romanul unui destin, cel al lui Ilie Moromete, în timp ce volumul al doilea este romanul unei colectivități al cărei ideal îl întruchipează Niculae Moromete.
În ansamblul său, romanul surprinde ceea ce Valeriu Cristea numea "fenomenul moromețian", adică reflectă "procesul îndelungat dar inexorabil al deruralizării satului prin atragerea lui treptată în orbita industrializării și a civilizației urbane".
Satul Siliștea-Gumești este chiar satul copilăriei lui Preda, iar protagonistul Ilie Moromete îl are ca prototip pe tatăl scriitorului. Geneza romanului se află în schița Salcâmul.
Autorul mărturisește că romanul Moromeții a rezultat din încercarea de a-și explica un sentiment obscur pe care, copil fiind, l-a trăit începând din ziua tăierii falnicului salcâm: sentimentul că nimic în familia lui nu mai era ca înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu